Amintiri în palme (Dan) - страница 2

Fiindcă vântul va bate în stecla cororată..

Eu te rog: nu te duce..

Asta-i tot ce am..

Un trup, un fantom şi pe umeri o cruce.

Eu rămân între patru pereţi

Şi mi-i greu.

Căci din fiecare sunt abandonat cu urlet

Şi s-aşează un necestiv duh pe pleu..

Şi-mi lipeşte ceafa cu burlet…

Ascultă, Mary,

Eu te rog..

Să nu

Pleci..

Doar rămâi în casă pân' dimineaţă..

Eu îţi dau ce doreşti

Chiar şi viaţa mea

Numai ascunde-mă, te rog,

De ceaţă…


***

În faţa

acestei nopţi

Pline de

semne

şi stele

Mă deschid

pentru a câta oară

la

Calda

Indiferenţă a

lumii…

Am

Înţeles

că focul se

stinge

Atunci

Când

devii fericit…

Când nu

mai eşti

acel individ

Care consumă tutun

sau tare

lichid

Din

motive

phihofizice,

Fiind

tâmpit.

Fiind

jâgnit

de-o deflagraţie spirituală.

Am trecut

de mult prin

focul

care-acum

s-a stins,

Atât de trist,

acum sunt

de neatins,

E ca şi

cum

i-ai scoate ochii unui orb,

Atât de trist,

te bucuri

când

vei fi

aproape

mort…

***

Prefer mereu liniştea mea din miezul nopţii.

Înnecat de fum ca un drum de ţară şi dulce ca mierea…

Zici că numele meu e Alin Durerea.

Gândul mi-e pansament de la o vreme

Aduc flori la morminte prin cuvinte crizanteme

Sunt complicat de simplu, e românesc filmul

Aş fi putut să fiu mai mult, dar n-am fost tipul

Care să vrea mai mult de la viaţă,

Golan batrân cu nopţi nedormite pe faţă…


***

Dragostea, poate…e dăruirea divinităţii, fiindcă doar cu numele tău îmi pot alina durerea.


***

Ne fură timpul hoţii..

Viaţă e doar sărbătoria morţii…


***

Să fii adult e să fii copil cu datorii.


***

Frunze se târăsc,

Întristări pe vânt

Prin copacii goi.

Îmi imaginez…

Că umblam prin parc,

Astă-vară, noi.

Chiuie pe vânt,

În geam somnoros,

Idealuri noi…

_______________________

Noi suntem un râs

Mângâiat în cer

Pe motiv de ploi…


***

Nopţile lungi cu pastile şi Biblie

Nopţile – dungi pe poala celestă

Omul devine o figură nevizibilă

Când duce viaţa pe fund…


***

Istoria este integrarea a diverselor procese în spectrul liniar pre numele – timp. Iar timpul e ecvivalent unei prizme, edificiate de trei îndemânatici: trecut, prezent şi viitor.


***

Pentru ca totul să se termine

Pentru ca să mă simnt mai puţin singur

Nu-mi mai rămâne decât să-mi doresc

Cât mai mulţi spectatori

Şi să fiu primit de ei

Cu strigăte de ură…


***

Singur, sunt sigur că aşa mi-a fost scris.

Mi-aş da toata durerea la schimb pentru implinirea unui vis.

E trist! Şi tu eşti trist, dacă m-asculţi pe mine.

Copile, fă ceva să iţi fie măcar ţie mai bine

Şi nu-ţi fă griji, dacă vei pierde tot ce ai adunat o viata, iţi las un loc de veci lânga poeţi

morţi dar incă-n viaţă..

Invaţă să nu-ţi păstrezi sufletul in gheaţă

Ieşi in faţă

Căci la sfârşit e doar un cimitir şi multă ceaţă…